”PRIMA-ROMÂNIE” 2016-2017

Am încercat în cuprinsul prezentărilor ”Prima-românie”, o expunere primară a subiectelor și argumentărilor ce am încercat să le ating, fără pretenții de științificitate sau înclinații naționaliste. Deși am utilizat denumirea generică de ”studii”, nu pretind a fi intenționat ab initio o abordare exhaustivă în cercetarea fenomenului, sau chiar a unor părți din acesta. Am ales titlul de ”Prima Românie”, deoarece doresc pe de o parte să mă refer, chiar la o primă organizare de tip statal existentă acum aproximativ 6000 de ani, ce a cuprins și teritoriul României de azi. Pe de altă parte, populația existentă în teritoriu purta un nume, un nume mai dificil de reconstituit, dar care poate fi transliterat cel mai bine prin ”român” și utiliza o limbă păstrată oarecum, în straturile sale de bază, în actuala limbă română. Puține sunt cele care au rămas păstrate de pe urma acestei civilizații în locurile sale originale, dar studiile oferă o argumentare și pentru acest lucru.” dr. Claudiu-Octavian Ulici

Urmează legătura din copertă pentru a lectura gratuit materialul.


”După ce amintesc grosso modo, anumite argumente pro și contra reconstrucției lingvistice și analizei densității semantice, expun câteva chestiuni controversate referitoare la limba română. Datorită faptului că vocabularul de bază din dialectele românești, este omogen și reciproc inteligibil într-un grad ridicat, anul 270 CE pare a fi irelevant pentru apariția acestei limbi.

În partea a doua am căutat, să apropriem demersului nostru, metode tehnice legate de analiza fonologică și a densității semantice.

În partea a treia am utilizat Lista de 200 cuvinte a lingvistului Morris Swadesh, pentru o comparație a reconstrucțiilor ipotetice amintite de J. Pokorny, cu limba română și sanscrită. Pentru a ajunge aici, am găsit inițial corespondențe pentru toate cele 2222 referințe citate, la unele identitate este surprinzătoare, iar la altele am rearanjat materialul.

Fiecare cuvânt românesc, ce își găsește corespondența în reconstrucțiile PIE, pare a avea o structură fonetică mai apropiată și o încărcătură semantică mai pregnantă, decât cele menținute în limbile care au servit ca punct de referință.

Deoarece schimbări fonetice și gramaticale sunt unidirecționale, odată răspândite, nu ar exista justificarea unei ”repopulări” lexicale de bază a zonei originale de formare, chiar dacă, limbajul în mod evident este evolutiv.

Datorită mișcărilor de populații, care au avut loc în ultimii 6000 de ani, în și dinspre teritoriu, populația care a avut inițial în uz această limbă este radical schimbată, ceea ce a adus cu sine și modificări esențiale în habitudinile culturale. Cu toate acestea, vestigiile cele importante ale limbajului proto-indo-european au rămas în limba română, iar o parte din teritoriu ocupat de vorbitorii ei este, ceea ce putem numi, homeland .”

dr. Claudiu-Octavian Ulici